Libertate vs. Siguranta

Niste ganduri scrise de ceva timp (nu de foarte mult timp) dar foarte actuale.

In aceasta dimineata am aflat de tragedia din timpul maratonului din Boston. Asteptam avionul spre Miami, Florida.

 

Am realizat cum prin astfel de actiuni oamenii devin tot mai inumani si mai predispusi la a nu mai avea incredere unul intr-altul.

Societatea va ajunge sa se dezintegreze si sa nu mai aiba acel liant ce o normaliza si anume, increderea in cel de langa.

Fiecare se va transforma in urmaritorul celuilalt, il va suspecta si se va teme de el.

Cred ca inevitabil, constient sau nu, orice guvern care trece prin astfel de situatii cum trece acum guvernul American, se va indeparta de la a mai oferi libertate cetatenilor si se va apropia periculos doar spre a le oferi siguranta. 

George Washington, unul dintre presedintii Americii, sustinea ca in momentul in care se va face targul intre putina libertate pentru putina siguranta, o tara este pe cale de disparitie. Oare cum va fi atunci cand o tara de renunta de bunavoie la aproape toata libertatea doar pentru a se simti in siguranta. 

Atunci cand simtim nevoia de siguranta inseamna ca ne este frica. Frica paralizeaza, frica inabuse orice creativitate si ne indreapta spre autoconservare. Autoconservarea merge mana-n mana cu aruncarea progresului la cosul de gunoi al istoriei.

Sunt tentat sa cred uneori teoriile conspirationiste care spun ca totul este controlat de cateva minti luminate care vor sa duca totul intr-acolo incat noi, oamenii normali si tematori, sa ne lasam controlati in toate privintele. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar noi incepem incet dar sigur sa ne lasam controlati si directionati in directii pe care altii le considera sigure.

Interesant ca odata cu aparitia erei industrializate si a atator lucruri care ar fi trebuit sa ne usureze viata, si o fac, a mai aparut si frica, frica ca nu ne vom putea descura fara toata aparatura si industria asta. Si intr-o mare masura asa si este. 

Dintr-o perspectiva destul de curajoasa, as putea spune ca si noi ne transformam in fiinte-masini, cu sentimente. 

Sunt curios cand vor vedea toti lucrurile acestea. Sunt sigur ca vor fi observate… poate prea tarziu!

Extraordinary Welcome Home Song

This is a positive mood boost!

Incredibil... sunet directionat unde vrem noi!

Acum sau niciodata!

Cred ca daca am putea astepta indeajuns pentru ca unele lucruri sa se poata implini am realiza mult mai multe ca indivizi daramite ca natiune.

Cred ca un lucru care ne trage in jos, mai ales ca natiune, este dorinta de gratificare imediata sau aproape imediata. Unii asteapta, si se astepata ca lumea sa le faca statui. Asteptarea nu e o virtute ci virtute e credinta ca lucrul pe care il asteptam se va implini. 

Cat de mult putem noi astepta implinirea unui lucru? Cred ca in functie de raspunsul la aceasta intrebare ne putem da seama de cat de lung ne va fi viitorul . Eu cred ca este o legatura directa intre capacitatea noastra de a crede si de a astepta, si impactul pe care il avem in jurul nostru. 

Daca asteptarea ne maturizeaza, credinta in implinirea lucrului ce il asteptam ne da o stare de care avem nevoie cu siguranta atunci cand situatia din jur nu e conforma cu lucrul pe care il asteptam. E usor sa astepti inconjurat de situatii conforme cu asteptarea ta dar e mult mai greu sa astepti si sa crezi atunci cand ceea ce se intampla in jurul tau e contradictoriu cu ceea ce astepti si crezi. In acel moment te intrebi daca tu esti in regula.

Cei care depasesc astfel de momente ajung sa realizeze lucruri mari. Putini sunt insa care reusesc sa depaseasca momente de atac din partea realitatii atunci cand totul pare cel mai lipsit de logica in ceea ce asteapta. Parca totul se transforma in durere fizica atunci cand apar astfel de situatii. Tu crezi insa totul in jur arata opusul.

Ce te face sa crezi in continuare? Faptul ca esti deja considerat nebun si nu mai ai nimic de pierdut? Faptul ca esti prea departe de inceput si poate, doar poate, prea aproape de sfarsitul asteptarii? Poate faptul ca nu mai sti altceva sa faci decat sa crezi? Cine stie…

Daca am putea sa asteptam ca natiune ca ceea ce am sadit in ultimii 20 de ani sa creasca pentru copiii nostrii, atunci putem sa ne numim responsabili. Daca insa nu avem rabdarea de a astepta nu ne vom bucura nici noi de niste fructe necoapte si nici urmasii nostrii de posibilitatea unui viitor mai bun.

Fiecare se gandeste la sine insusi. In fond si la urma urmei fiecare are o viata. De ce nu am putea insa sa nu mai ne asteptam sa fim gratificati imediat si sa lasam samanta ce am semanato in pamantul societatii in care traim, sa creasca si sa devina matura?

Nu e de mirare ca multi sunt acrii… gusta fructele necoapte destinate celor ce urmeaza a veni.

Indoiala

Tu nu te-ai indoit niciodata de ceea ce ai crezut cu atata tarie, atata timp? Daca si pe tine te-a bantuit aceasta clipa ciudata, sa sti ca te inteleg.

Te simti ca si cum ai fi in cadere, in gol. Tot ceea ce reprezenta o propta nu mai exista. Te intrebi ce ai putea sa faci altceva. In fond si la urma urmei, profesia ta a fost sa crezi. Sa crezi ca totul e asa cum ar trebui sa fie si asa cum ti s-a promis c-o sa fie.

Nu stiu daca pot trai mult fara a mai crede. A devenit parte din mine, credinta. Sunt eu. Nu mai e vorba de ceva ce nu imi apartine sau ceva ce poate fi scos usor din buzunar. Credinta si eu suntem una. Daca inainte era o nebunie sa cred, acum e o nebunie sa nu mai cred.

Lumea parca nu mai are gust si nici culoare acum. Nu mi se pare ca merita sa traiesti de pe-o zi pe alta, de pe-o luna pe cealalta sau de pe un an pe celalalt. Atunci cand crezi ceva ce te depaseste, devii mai mare, devii puternic.

Credinta innobilieaza sufletul . Nu stiu sa existe oameni care cred cu ardoare si raul sa se intampla. Acestia fac raul sa se intample. Exista insa oamenii care cred in lucruri mari si bune. Si se intampla. Uneori fara ca ei sa faca ceva anume. Ca si cum ceva sau cineva face astfel de lucruri sa se intample. Dar nu intotdeauna. Atunci ar fi prea usor ca sa crezi. Si nu la timpul nostru. Toate intr-o ritimica cosmica inexplicabila.

Diferenta dintre credinta si imaginatie? Pentru una poti muri, cu alta iti pierzi doar timpul.