Dragii mei frati,
Marsaluim inca. Am obosit. Cerul nu mai e asa de albastru ca si inainte. Nu stiu daca acesta este un semn al apropierii de locul bataliei. Totul pare lipsit de sens.
Undeva in cel mai adanc colt al inimii mele parca inca imi doresc sa sustin cauza dar imi vine asa de greu. Nici nu am inceput lupta propriu-zisa si am si obosit.
Sper sa fiu numai eu asa si sa gasesc sprijin la camarazii mei.
Cred ca ne-a obosit prea multa vorba si deconcentrarea de la scopul nostru. Am vorbit pana am obosit despre lucruri care pareau a avea legatura cu lupta. Spun pareau pentru ca acum nimeni nu mai crede ca sunt importante.
Ni s-a spus ca vom lupta alaturi de alti soldati de alta natiune, natiune care face parte din aceiasi Alianta. Ne-am tot intrebat cum vom vorbi cu ei si cum le vom explica tactica noastra de batalie. Ne framanta mai ales pastrarea intacta a strategiei noastre. Credeam ca tactica noastra e perfecta. Poate si ei cred la fel despre tactica lor.
Aceasta defocalizare de la scopul nostru comun ne poate costa mult timp si energie. Poate si multa suferinta. Mi-e si rusine sa fi participat la astfel de discutii. Putin stiam noi la inceputul discutiei noastre despre cat de mult vom fi supti de energie de o astfel de pierdere de vreme.
Multi dintre noi se intrebau in cat timp vom fi capabili sa ne intelegem cu „ceilalti“. Vorbeam asa despre ei ca si cum am fi facut parte din tabere diferite. Ce minte bolnava am putut avea. Ne-am propus sa invatam limba aia lor ciudata. Am vrut sa cerem din spatele frontului carti ca sa invatam limba asta rece. Rece? Vedeti? Deja suntem infectati cu venin contra celorlalti. Si cand te gandesti ca va trebui sa luptam umar la umar. Sper sa ne revenim.
Ce lipsiti de minte am putut fi sa credem ca vom avea timp de invatat din carti limba aliatilor nostri! Vom lupta alaturi de ei! Vom fi cu ei in transee si pe front si ne vom intelege si vom castiga numai daca vom tine unul cu altul. Le vom vedea fata in lupta. Le vom intelege frica atunci cand cad bombe. Ne vor intelege atunci cand plagem.
Incep sa-mi revin gandindu-ma ca si ei vor acelasi lucru.
Ceea ce vor ei si vrem si noi nu este diferit. Luptam pentru acelasi lucru. Luptam pentru eliberarea altora de sub tiranie. Luptam pentru extinderea cauzei si sperantei noastre. Luptam pentru a molip si pe altii cu frumusetea viitorului ce cauza noastra o poate aduce.
Si ei sunt luptatori...
Dorindu-si unitate pe front,
fratele vostru mai mare
Adrastos
Comentarii