
Astazi m-au spanzurat cu proprile-mi cuvinte. Aceasta funie fantastica era deloc moale, aspra era ea. Invatatura de minte sa nu mai folosesc cuvinte ne-moi. Dar la ce-mi ajuta invatatura de minte? Oricum o sa mor. De cuvintele mele. Si ce-ar fi fost daca nu erau aspre? Tot funie de spanzuratoare faceau cu ele sau ma-nfosurau pana ma asfixiam?
Cand o sa in-viu o sa va spun cateva. Ca sa va dau de lucru cu impletitul... funiei pentru a ma spanzura din nou. Imi place sportul acesta.
Cred ca daca as fi vorbit mai mult funia era mai lunga. Deci nu am vorbit destul. Sau daca vorbeam prea mult poate mai spanzurau pe cineva alaturi de mine. Da, trebuia sa vorbesc mai mult. Ma simt singur aici atarnand intre cer si pamant, mai aproape de cer decat de pamant.
Vantul asta. Nu ma lasa sa stau nemiscat si sa mor in liniste. Ma tot da intr-o parte si intr-alta. Nu mai am nici un punct fix. As fi vrut sa mor cu ce va in minte. Cu o imagine fixa. Acum o sa mor cu ameteala asta-n cap. Opriti vantul. Sau nu!
Vantul ma misca dintr-o parte intr-alta. Acum sunt un pendul aproape viu, intre acolo si aici. Masor secundele prin miscare in funia cuvintelor mele. Ma strange tot mai tare si pendulul trupului meu se misca tot mai incet.
Oare acolo n-o sa mai fie timp? Cand voi sti sa ma trezesc? Sau cand sa ma duc la culcare? Vantul bate incetisor. Mirosul mortii ma amorteste. Sunt ametit si mor fara sa sufar. De propriile-mi cuvinte.
Unde sunt? A, tot aici. Oare cand o sa mor? Vantul nu mai bate. S-a oprit. Nu stiu de cand. Trebuia sa ma duc. Am uitat cu desavarsire. Astazi trebuia sa ma intalnesc cu cineva. Dar mi s-a spus ca a murit de cateva zile. Ce pacat. I-as fi spus cum e sa mori.
Adio vant.
asa gandit-a nebunul catre ceilalti
DeDuFe
Comentarii