M-au lasat din nou pe strazile orasului. Mi-au pus un semn insa, sa fiu recunoscut. Vroiam sa fiu ca ei dar ei nu ma lasa. De fiecare data cand sunt recunoscut ma simt diferit de ceilalti. Eu nu trec pe culoarea rosie.
Incerca sa imi explice cineva de ce le este frica de mine. Mi-au spus ca tot ceea ce gandesc ei este perfect si ca ei nu cred ca altcineva poate sa fie fericit altcumva. Cred ca de aceea m-au oprit sa nu le mai spun ca sunt fericit daca ma lasa sa traiesc ca inainte. Ma simt iubit de natura.
Oamenii sunt foarte amabili cu mine. Imi vorbesc si ma asculta. De mult nu am mai fost ascultat. M-au lasat singur dar mi-au promis ca vor asculta ingregistrarea cu mine. Sunt foarte ocupati si nu vroiam sa ii deranjez si m-am bucurat sa ma asculte cand au timp. Si eu pot face doua lucruri in acelasi timp.
Umblu demult pe strazi si ma simt diferit inca. De ce nu pot sa fiu ca ei? Ce imi lipseste? Voi face orice numai sa fiu acceptat. Voi renunta la mine insumi daca trebuie.
Mi-e asa de cald. Am primit haine de la ceilalti. De firma. Cateodata ma lasa sa intru in locurile lor speciale. Toti sunt imbracati la fel. Adica nu cu aceleasi haine dar au aceleasi semne. Cred ca ii ajute sa se regaseasca mai usor. Poate se pierd si sunt recunoscuti dupe acele semne. Imi place la oameni. Si eu port pantaloni crosetati de bunica cateodata.
Ei spun ca incep sa imi revin. Sunt asa de diferit acum dupa ca sunt aproape de-al lor. Ma imbrac ca ei si vorbesc ca ei, chiar mananc ca ei. Cred ca o sa va placa sa mancati ca ei. Ei nu vorbesc cand mananca. Ei mananca repede, nu ca noi. La noi e asa de plictisitor, spun ei. Ce pot sa fac, trebuie sa le dau dreptate daca vreau sa devin ca ei. Eu vorbeam cand mancam.
Comentarii