Nu stiu de ce dar de mic mi-a placut sa merg pe bicicleta. Din cand in cand mai merg si astazi. Cei din jur imi spun ca nu e sanatos pentru starea in care sunt.
Ma simteam asa de liber cand mergeam cu bicicleta. Treceam deseori pe langa oameni mergand pe jos si ii salutam iar ei ma salutau inapoi. Nimanui nu-i era frica de mine. Erau si altii care mergeau pe bicicleta si nu rar ma intreceau. Nu faceam caz din treaba asta. Pedalam mai repede si uneori ii ajungeam. Alteori nu.
Aerul imi intra asa rapid pe nari incat nici nu mai aveam timp sa simt fiecare miros in parte. Treceam pe langa unii, altii treceau pe langa mine.
Uneori am voie sa ma mai dau cu bicicleta. Bicicletele de azi sunt diferite de acelea de atunci. Se spune ca sunt mai sigure. Ma bucur.
Mi-e greu sa pedalez. Au pus tot felul de sarme pe mine. Devine din ce in ce mai greu si nu ma mai intrece nimeni. Toti se uita la mine. Cred ca le place cum pedalez. Totdeauna se uitau oamenii la mine. Tot mai greu sa pedalez. Transpir. Nu stiu ce se intampla cu mine.
Acum pot insa simti fiecare miros. Sunt fericit. Atunci nu reuseam sa simt pentru ca pedalam prea repede. Treceam prea repede pe langa flori si pe langa grau si iarba proaspata. Astazi pot in sfarsit sa pedalez si sa simt mirosul.
E asa de intepator si ma face sa ma trezesc. Deci asa mirosau florile. Si iarba verde. Si graul. Nu stiu daca nu se simte si mirosul transpiratiei mele. Parca atunci nu il simteam. Dar ei imi apun ca e bine. Si ma bucur sa stiu ce e bine.
Sunt aici si pedalez. Mi-a placut dintotdeauna sa merg pe bicicleta. Parca pe asta noua nici nu trebuie sa imi tin echilibrul. Parca nici nu se misca. Dar pot sa simt mirosul. Inainte nu puteam. Pedalez si nu vad cum imi fuge pamantul sub roata rotindu-se. Deci asa arata pamantul. Arata steril si curat si dezinfectat. Ce frumos trebuie sa fi fost si atunci daca astazi e asa de deosebit.
Pedalez mai repede dar cei de langa mine nu se mai indeparteaza ca altadata. Parca nu ma misc deloc. Tot imi spun ca imi merge bine. Si sarmele astea pe mine. Parca as fi legat. Si ei spun ca imi merge bine.
Sunt fericit. Nu m-am mai dat de mult cu bicicleta. Sunt bine imi spun ei. Dar eu vreau sa nu ii mai vad. Imi place de ei dar vreau sa nu ii mai vad. Vreau sa ma misc. Vreau sa cad. Vreau sa ma lovesc si sa fie bine.
Totul e mai bine. Pamantul e de un verde albastrui aici in spital iar bicicleta nu vrea sa se miste din loc. Sarmele astea ma tin legat dar simt mirosul. Da, asa trebuie sa fi fost si atunci. Un miros atat de minunat intepator care ma tine treaz.
Asa gandit-a el, nebunul, catre ceilalti
Comentarii