Am impresia ca voi credeti ca sunt nebun. Vreau sa va alung orice teama. Nu sunt nebun, sufar de o boala care ma face curios voua. Si sunt asa de fericit sa fiu cu voi si sa ma intrebati si eu sa va raspund uneori. Nu sunt nebun.
Imi plac lucrurile clare si dupa care sa nu ma ascund. Deci o sa spun adevarul: nu sunt nebun. Dar cu ce sa ma compar ca sa ma credeti ca nu sunt nebun? Ce ar putea sa fie punctul acela care ma va face sa ma credeti? De ce sa ma prind si cu ce sa ma compar ca sa vedeti ca nu sunt nebun? Nu prea am de ce. Totul este asa de ne-absolut.
Dar asta inseamna ca pot sa fiu si nebun si ne-nebun in acelasi timp. Ah, nu am rezolvat nimic. Totusi daca as folosi o imagine din trecut in care credeati toti, poate o sa ma credeti. Nu stiu. Am observat ca trecutul este ceva despre care se vorbeste numai cu cei cu adevarat nebuni. Atunci nu o sa ma folosesc de trecut. In fond, nu sunt nebun. Poate ca pot va arat ca gandurile mele nu fac rau nimanui. Poate doar mie. Dar nu sunt nebun. Imi puteti citi gandurile? Cred ca da, din moment ce acum pareti toti mirati cand va uitati la mine. Sau nu? Arat pentru voi ca un nebun? Cum arata oare un nebun pentru voi?
Ce trebuie sa fac sa fiu normal? Sa vorbesc ca voi? O fac deja. Sa ma misc ca voi? O fac deja. Sa ma imbrac ca voi. Sigur. Sa gandesc ca voi? Nu stiu cum ganditi dar pot sa ma uit la ce faceti pentru din ganduri se nasc fapte. Da, o sa fiu si mai mult ca voi. Desi faptele voastre sunt asa de greu de interpretat si greu de urmarit o sa le gasesc punctul de sprijin. Sper.
Nu sunt nebun. Ce pereti frumosi aici unde locuiesc. Sunt foarte curati si albi, albi ca zapada copilariei mele.
Unde eram? Vreau sa fiu ca voi. Ce trebuie sa fac? Sa nu mai fiu ca mine? Sa ma neg si sa ma conving ca gandesc gresit. Am mai incercat si de atunci cred ca ma credeti nebun. Dar de acum o sa ma prefac in voi. O sa devin un tu si un voi mai bun. Iar aceasta transformare nu o va mai observa nimeni. Chiar nimeni? Dar oare voi nu aveti prieteni? Oare nu ar trebui sa am si eu un prieten caruia sa ii dau gandurile mele. Da, am sa imi caut un prieten.
Ce frumos este copacul ce il vad prin chenarul ferestrei. Am sa-I cer prietenia. Copacule! Copacule! Nu ma aude. Nu ma aude nimeni. O sa il rog sa-mi fie prieten cand o sa mai ies prin curte. Trebuie sa stie multe pentru ca multi se aseaza in jurul lui. O sa am un prieten si lui o sa ii dau gandurile mele.
Mi-e somn. Dar nu uitati- nu sunt nebun. Nu am fost niciodata. Dar uneori ma simt asa de diferit de voi dar vreau sa fiu ca voi. Voi sunteti deosebiti.
Asa gandit-a nebunul catre ceilalti.
DeDuFe
Comentarii