Astazi m-am gandit la familia mea. La mama si tata si fratii mei. Ceilalti au ras de mine. Nu am inteles de ce dar i-am intrebat. Mi-au raspuns ca familia mea nu este de fapt o familie si ca nimeni nu trebuia sa se nasca in aceasta asa zisa familie. Nu mai inteleg. Oare o familie nu este conceputa sa protejeze dragostea sotilor si spre conceperea copiilor.
Mi-au spus ca nu au mai ras asa de bine demult. Familia este ceva ce de mult am uitat, mi-au mai spus ei. Putem sa facem copii si fara sa ne numim famile. Putem sa ne iubim si fara sa avem o familie. Familie este pentru ei doar un cuvant din basmele ce le povesteau bunicii.
Eu ma jucam cu tata cand eram mic. Mama gatea pentru noi. Fratii mei nu erau din alte relatii. Poate d-aia sunt ceilalti asa de dezvoltati: pentru ca au avut fratii atat de diferiti de ei si au invatat unul de la altul. Ceilalti nu au tata? Sau mama? Ei imi spun ca da, cineva i-a ingrijit si i-a crescut si la fel isi vor face si ei datoria fata de societate. Sunt si cursuri pentru a fi un bun crescator de oameni. Si pe deasupra sunt si bine platiti.
Crescatori de oameni. Asta trebuie sa fiu. Asa voi fi ca ei. Sa imi dea si mie un ou de om sa il cresc. Il voi ingriji si ma voi juca cu el si voi avea grija sa nu se sparga. Iar cane ma voi satura sama joc cu el il voi pune sa doarma. Ce frumos poate sa fie!
Voi fi ca voi. Vreau sa fiu un crescator de oameni. Ii voi hrani cu hrana speciala si ii voi plimba prin parc tot la doua zile. O sa respire aerul libertatii si vor deveni si ei ca ceilalti. Ma voi inscrie pe lista crescatorilor de oameni.
Nu ii voi inchide in casa si ii voi lasa sa alerge prin curte. Cu lant lung. Vor fi asa de fericiti. Se vor bucura de frumusetea cerului albastru si vor simti ca apartin casei de care sunt legati. Voi cobori de fiecare data cand li se va incurca lantul si ii voi avertiza sa nu mai incerce sa iese din perimetrul normal. Ii voi ajuta sa devina puternici.
Si cand vor fi mari vor purta urma lantului pe gat ca semn al copilariei fericite ce-au avut-o. Sigur ma vor accepta ca crescator de caini… de oameni de fapt.
Abia astept sa vad din nou cerul. Dar nu inainte de a primi bomboanele ce ma ajuta sa vad mai multe ceruri, mai multe spitale si mai multi nebuni ca mine.
Voi fi crescator de oameni.
Asa gandit-a nebunul catre ceilalti.
Comentarii