De multe zile ma misc si nu reusesc sa ma deplasez. Miscarile mele se realizeaza parca intr-un plan clar si delimitat.
Privesc peretii camerei mele si ma intreb cat de mult si-ar dori altii sa aiba o astfel de camera, o camera din care sa nu poata iesi. Nu cred ca sunt putini aceia care si-ar dori ca totul sa inceapa si sa se termina intr-un punct. Nu cred ca, atata timp cat nu le este greu si nu sunt impinsi din exterior, vor dori vreodata sa razbata prin zidurile camerei lor.
Stau si privesc zidurile frumos colorate ale camerei mele si ma uimesc pe mine insumi descoperind picturi in zugraveala alba. Am descoperit in zugraveala alba tot ceea ce am nevoie: prieteni, dusmani, munti si flori si am descoperit si pe un dumnezeu, un dumnezeu pufos di care ocupa cel mai fumos loc din camera, coltul din dreapta sus de pe zidul de nord.
Cand ma gandesc unde este Nordul trebuie doar sa il gasesc pe acest dumnezeu acolo.
Doctorii mi-au prescis un medicament nou. Acesta ma ajuta sa dau dimensiuni noi planului meu dar odata iesit de sub efectul medicamentului totul redevine plat si limitat. Cu acest medicament trec dincolo de linii si forme apasate si vad forme pline si spatii.
Trebuie sa va spun ca nu numai eu folosesc acest medicament. Toti de pe aici sunt sub influneta acestuia. Pana si doctorii. Mai ales ei. Mi l-au dat ca sa ii faca o favoare dar parca acum ma simt mai singur alaturi de munti si florile din acest nou spatiu.
Uneori stau pus si simplu si ma holbez la acest medicament. Nici macar nu il iau dar parca isi face efectul. Ma scoate din lumea mea bidemsionala si ma duce in lume fara dimensiuni. Ciar si asa resimt efectele sale foarte puternice. Acolo, in lumea aceea noua, nu trebuie sa fi nimeni ca sa fi un nimeni si nu trebuie sa nu fi cineva ca sa nu fi bagat in seama. In lumea aceea totul e altfel. Eu sunt altfel. Toti sunt altfel. Pana si dumnezeu este altfel. Toti vorbesc de el si il trimit de la unul la altul pana cand undeva pe acest drum se pierde, se pierde si nimeni nu mai stiu unde e.
Daca se pierde dumnezeu nimeni nu se supara. Ba uneori e si o moda sa il pierzi, pentru ca in momentul in care il pierzi poti sa iti faci altul pentru ca tu controloezi toata lumea ta. Si fiecare isi controleza propria lume. Toti traiesc in lumi mari si diferite. Dar se vad, se aud si se cunosc.
Astazi am luat doua medicamente de acest fel. Mi-e rau. La toti le este rau. Astazi nu m-am ridicat deasupra tuturor sa vad ci astazi am fost aruncat sub toti ca sa simt si sa aud dar sa nu mai vad. Am luat doua pastile. Nu am mai vazut totul ci am fost sub totul, chiar si sub mine. Am fost sub mine si mi-am vazut spatele si ceafa ... si nu mi-au placut.
21/04/08 DeDuFe
Comentarii