Trecerea timpului si scurgerea lui nu ne lasa fara a ne afecta. Orice clipa isi pierde actualitatea. In acest sens ea trece. Dar odata trecuta ea se aseaza si apasa peste cel ce este prins in timp.
Toate clipele sunt prezente (in sensul opus absentei) dar numai una este si actuala. Si apasa, iar apasarea lor lasa dare pe cararea vietii noastre. De fapt aceasta apasare lasa o singura dara. Una inegal adanca.
Pe masura ce se aduna clipele/timpul peste cel ce le/il resimte, greutatea apasarii este tot mai mare. Aceasta apasare duce inspre adanc iar adancul isi are limita in adancimea mormantului nostru.
Nu vad viata ca un zbor si moartea ca pe o aterizare fortata sau ca pe o intoarcere. Vad viata ca pe o apasare a timpului, a clipelor prezente si a clipei actuale (deja trecute acum).
Dara vietii se adanceste
Trecerea o apasa crescand
Finalul e l-adancimea unui mormant.
Clipa actuala m-apasa stiind
Clipele trecute se aduna devenind
Clipe prezente prin greutate
Apasand timpul sa intru-n-eternitate.
D.D.F.
Comentarii