V-ati gandit vreodata de ce ne sperie linistea? V-ati gandit vreodata de ce individul uman se simte bine in mijlocul zgomotului? Linistea ne sperie pentru ca ramanem singuri cu noi insine. A ramane singuri cu noi insine inseamna a ne descoperi, iar a ne descoperi inseamna a ne supune unui risc- riscul de a ne cunoaste asa cum suntem. Galagia este doar o manevra de invaluire a ceea ce suntem cu adevarat. Vorbim mult, preferam mediile zgomotoase, ascultam muzica la un sonor mai inalt decat suficient. Si toate acestea ca sa nu ne descoperim. Ce s-o ascunde dupa? Goliciune si lipsa de sens? Momentele de liniste pot aduce doua rezultate: regasirea sau pierderea. Ne regasim si devenim constienti. Constienti de cine sau ce suntem, lucru foarte important. Pierdem lupta cu moartea si murim- fizic sau psihic. Interesant ca linistea ne invata cel mai mult. Linistea ne umple si tace. Linistea nu este elocventa prin cuvintele ei ci prin necuvintele ei. Linistea ne ajuta sa ne centram sa...
Scriu ca sa mă recunosc... Nu ma intereseaza cum pun virgulele.