Treceți la conținutul principal

Inchisoarea gandurilor noastre

Sunt prea multi cei care nu au curajul sa puna intrebarea incomoda sau sa faca afirmatia revelatoare. E ca si cum sunt legati de o lesa autoimpusa, o lesa ce ii opreste sa spuna gandul pana la capat. Ce trist trebuie sa fie, sa iti pui gandurile la inchisoare.

E ca un mecanism de autoaparare. Nu ne lasam sa facem nici un pas mai departe de zabrelele inchisorii gandurilor noastre. Odata evadam, faceam astfel de nazbatii... dar am patit-o. Acum, ca semn pana unde putem merge la sigur, ne-am reglat lungimea lesei.

Ce patetic trebuie sa fie sa nu ai curajul propriei pareri si sa traiesti viata unui altcineva, unui altcineva care stie mai bine.

Asa incepem sa nu mai gandim. O fac altii pentru noi. Noi nu ne depasim perimetrul trasat de lesa. Ce e interesant insa e ca ne putem desface lesa oricand. E mult mai comod aici insa, decat undeva, un undeva necunoscut.

Adevarul e ca nu putem spune nimic sigur despre necunoscut pentru ca nu am avut curajul sa iesim din cunoscut si sa incercam a penetra si depasi lucrurile nesigure si neplacute.

Nu putem spune cum e dincolo de placut pentru ca nu am depasit niciodata taramul dintre obisnuit si neobisnuit. Poate doar cativa nebuni! Dar ei sunt exceptia, spun multi. Asa e!

Eu vreau sa fiu o exceptie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce imi lipseste Craciunul acesta?

     Anul acesta, nou fata de toti ceilalti ani, mi-a lipsit ceva de Craciun. Nici in ceilalti ani nu am avut acel ceva dar abia anul acesta am realizat ca ceva lipseste.      Am vazut anul acesta mult mai multe grupuri care au colindat decat anii trecuti. Multe au venit si la noi acasa si ne-au colindat. Aceleasi cantece, aceeiasi atitudine, oameni diferiti.      Anul acesta mi-a lipsit ceva. Nu mi-au lipsit prietenii sau mancarea sau orice altceva. Nu a lipsit voia buna si nici...

Marile Tranziții (Introducere)

Dragii mei (frați și surori în Hristos), Sper că mesajul acesta vă găsește binecuvântați și în pace. În calitate de pastor al Bisericii Betel din Hațeg, îmi face o deosebită plăcere să vă anunț începutul unei serii de eseuri inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu, intitulată "Marile Tranziții". Această serie este menită să ne ajute să înțelegem mai bine modul în care Dumnezeu lucrează prin schimbări și transformări în viața noastră, pentru a ne apropia de El și pentru a împlini voia Sa. Fiecare eseu va aborda o tranziție semnificativă din Biblie, oferind lecții valoroase și aplicații practice pentru viața noastră de zi cu zi. Vom explora teme precum transformarea minții, înnoirea spirituală și chemarea universală a Evangheliei, descoperind împreună cum putem să trăim o viață plăcută lui Dumnezeu. Vă încurajez să citiți cu atenție aceste eseuri, să reflectați asupra mesajului lor și să aplicați învățăturile în viața voastră. De asemenea, vă invit să împărtășiți gândurile și refle...

Nevoia de transformare

1.  Dragii mei (frați și surori în Hristos), În viața noastră de credință, Dumnezeu ne cheamă constant la tranziții și transformări. Aceste schimbări nu sunt întotdeauna ușoare, dar ele sunt esențiale pentru creșterea noastră spirituală și pentru împlinirea voii lui Dumnezeu în viața noastră. În Romani 12:2, Apostolul Pavel ne spune: „Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să vă transformați, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”  Nevoia de Tranziție Prima lecție pe care o învățăm este despre nevoia de tranziție. Pavel ne îndeamnă să nu ne conformăm lumii acesteia. Înseamnă să nu adoptăm valorile și tiparele societății, ci să ne lăsăm transformați de Dumnezeu. Un exemplu puternic din Biblie este cel al lui Iosua și Caleb, care, la marginea Țării Promise, au refuzat să se conformeze fricii și necredinței poporului Israel. Ei au avut o minte și o inimă transformate, având încredere în promisiunile lu...