Poti... deci gandeste!

Tu nu te-ai indoit niciodata de ceea ce ai crezut cu atata tarie, atata timp? Daca si pe tine te-a bantuit aceasta clipa ciudata, sa sti ca te inteleg. Te simti ca si cum ai fi in cadere, in gol. Tot ceea ce reprezenta o propta nu mai exista. Te intrebi ce ai putea sa faci altceva. In fond si la urma urmei, profesia ta a fost sa crezi. Sa crezi ca totul e asa cum ar trebui sa fie si asa cum ti s-a promis c-o sa fie. Nu stiu daca pot trai mult fara a mai crede. A devenit parte din mine, credinta. Sunt eu. Nu mai e vorba de ceva ce nu imi apartine sau ceva ce poate fi scos usor din buzunar. Credinta si eu suntem una. Daca inainte era o nebunie sa cred, acum e o nebunie sa nu mai cred. Lumea parca nu mai are gust si nici culoare acum. Nu mi se pare ca merita sa traiesti de pe-o zi pe alta, de pe-o luna pe cealalta sau de pe un an pe celalalt. Atunci cand crezi ceva ce te depaseste, devii mai mare, devii puternic. Credinta innobilieaza sufletul . Nu stiu sa existe oameni care cred ...