Treceți la conținutul principal

Libertate vs. Siguranta



Niste ganduri scrise de ceva timp (nu de foarte mult timp) dar foarte actuale.

In aceasta dimineata am aflat de tragedia din timpul maratonului din Boston. Asteptam avionul spre Miami, Florida.
 
Am realizat cum prin astfel de actiuni oamenii devin tot mai inumani si mai predispusi la a nu mai avea incredere unul intr-altul.
Societatea va ajunge sa se dezintegreze si sa nu mai aiba acel liant ce o normaliza si anume, increderea in cel de langa.

Fiecare se va transforma in urmaritorul celuilalt, il va suspecta si se va teme de el.
Cred ca inevitabil, constient sau nu, orice guvern care trece prin astfel de situatii cum trece acum guvernul American, se va indeparta de la a mai oferi libertate cetatenilor si se va apropia periculos doar spre a le oferi siguranta. 

George Washington, unul dintre presedintii Americii, sustinea ca in momentul in care se va face targul intre putina libertate pentru putina siguranta, o tara este pe cale de disparitie. Oare cum va fi atunci cand o tara de renunta de bunavoie la aproape toata libertatea doar pentru a se simti in siguranta. 

Atunci cand simtim nevoia de siguranta inseamna ca ne este frica. Frica paralizeaza, frica inabuse orice creativitate si ne indreapta spre autoconservare. Autoconservarea merge mana-n mana cu aruncarea progresului la cosul de gunoi al istoriei.

Sunt tentat sa cred uneori teoriile conspirationiste care spun ca totul este controlat de cateva minti luminate care vor sa duca totul intr-acolo incat noi, oamenii normali si tematori, sa ne lasam controlati in toate privintele. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar noi incepem incet dar sigur sa ne lasam controlati si directionati in directii pe care altii le considera sigure.

Interesant ca odata cu aparitia erei industrializate si a atator lucruri care ar fi trebuit sa ne usureze viata, si o fac, a mai aparut si frica, frica ca nu ne vom putea descura fara toata aparatura si industria asta. Si intr-o mare masura asa si este. 

Dintr-o perspectiva destul de curajoasa, as putea spune ca si noi ne transformam in fiinte-masini, cu sentimente. 

Sunt curios cand vor vedea toti lucrurile acestea. Sunt sigur ca vor fi observate… poate prea tarziu!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un Dumnezeu prea mare pentru cutiile noastre

  Un Dumnezeu prea mare pentru cutiile noastre Observ un fenomen tot mai prezent în lumea creștină. Nu doar în România, ci pretutindeni. Oamenii par să se împartă în două tabere. Unii văd supranaturalul peste tot. Fiecare coincidență devine un semn. Fiecare emoție, o revelație. Fiecare impresie, o voce a lui Dumnezeu. Ceilalți privesc cu suspiciune aproape orice experiență spirituală care depășește ceea ce pot explica, controla sau încadra în propriile categorii teologice. Orice lucru nou este privit ca o amenințare. Nu mă regăsesc în niciuna dintre aceste extreme. Dacă ar trebui să mă definesc, probabil aș spune că sunt un credincios sceptic. Sceptic față de orice afirmație omenească. Dar deschis la tot ceea ce Dumnezeu ar putea face. Scepticismul nu este opusul credinței. Uneori este chiar forma ei matură. Nu înseamnă să respingi, ci să cercetezi. Să nu înghiți orice, dar nici să nu excluzi din start ceea ce nu înțelegi. Există un pericol subtil pe care îl văd tot mai des: tendin...

Ce imi lipseste Craciunul acesta?

     Anul acesta, nou fata de toti ceilalti ani, mi-a lipsit ceva de Craciun. Nici in ceilalti ani nu am avut acel ceva dar abia anul acesta am realizat ca ceva lipseste.      Am vazut anul acesta mult mai multe grupuri care au colindat decat anii trecuti. Multe au venit si la noi acasa si ne-au colindat. Aceleasi cantece, aceeiasi atitudine, oameni diferiti.      Anul acesta mi-a lipsit ceva. Nu mi-au lipsit prietenii sau mancarea sau orice altceva. Nu a lipsit voia buna si nici...

Cum sa te feresti de Dumnezeu?

Din nou ma gandeam la faptul ca sunt nebun dar eu nu ma consider a fi unul. Doar pentru ca eu cred ca exista o chestie supranaturala, sa fiu nebun? Da, sunt nebun. Eu cred ca aceasta chestie supranaturala se si manifesta astazi. Azi i-am facut cu mana dar nu mi-a raspuns salutului. Puteti sa ma judecati cat vreti, am fost si sunt nebun. Multe imi sunt scuzate. Astazi m-am suparat pe el si m-am gandit cum am incercat sa il pedepsesc pentru ca deseori m-a dezamagit. Am incercat sa ii vorbesc urat. Nu a mers dar recunosc ca am facut-o. Apoi am inceput sa vorbesc urat despre el. Totusi fiind nebun nu am facut ce fac ceialalti normali, nu l-am luat in deradere. Sa nu uitam, de la el sunt asa de nebun si de diferit. Am incercat sa il ignor jucandu-ma in nisip. Nu a mers. A inceput sa scrie cu degetul in nisip. Ce m-a enervat atunci. Nu se putea sa faca nisipul sa dispara si sa ma lase singur? Am incercat sa ma ascund dar ceilalti mi-au zis ca el e orb si ca nu ma vede...