Anul acesta, nou fata de toti ceilalti ani, mi-a lipsit ceva de Craciun. Nici in ceilalti ani nu am avut acel ceva dar abia anul acesta am realizat ca ceva lipseste.
Am vazut anul acesta mult mai multe grupuri care au colindat decat anii trecuti. Multe au venit si la noi acasa si ne-au colindat. Aceleasi cantece, aceeiasi atitudine, oameni diferiti.
Anul acesta mi-a lipsit ceva. Nu mi-au lipsit prietenii sau mancarea sau orice altceva. Nu a lipsit voia buna si nici...
pacea din suflet. Nu a lipsit nimic din ceea ce orice om si-ar dori in jurul sau. Am simtit dragostea familiei, aprecierea prietenilor si bucuria cantecelor si umblatului cu colindul.
Veti spune ca sunt un nemultumit si ca nu pot sa ma bucur de viata. Poate ca aveti dreptate. Poate ca nu. Parca niciodata nu am simtit un asa gol, ca o lipsa a ceva esential pentru sarbatoarea Craciunului.
Am primit atatea urari si toate par inspirate. Toate ma incurajeaza sa regasesc spiritul Craciunului si sa ma simt bine. Ce e spiritul Craciunului?
De Craciun sarbatorim ziua de nastere a cuiva. Ei bine, tata fiind, daca i-am sarbatori ziua de nastere a fiicei mele iar invitatii nici macar nu ar baga-o in seama, as fi foarte deranjat.
Cum putem sarbatorii ziua de nastere a cuiva mort? Da, mort, pentru ca multi il considera pe sarbatorit mort or noi sarbatorim ca obicei ziua de nastere a cuiva in viata.
Astazi mi-am adus aminte de lucruri ce s-a petrecut cu mii de ani in urma. Ce efect mai pot avea acele lucruri asupra mea, asupra noastra?
Ma simt ciudat pentru ca sarbatorim o sarbatoare ciudata. Ne lipseste ceva. Parca ne lipseste sarbatoritul.
2 comentarii:
Sarbatoritul nu lipseste :) El e familia ta, pritenii tai, colindatorii cu colindele lor...
Daca suntem de acord cu un Dumnezeu panteist (care e in orice) atunci ai dreptate. Inseamna ca Sarbatoritul poate fi orice ceea ce ma face fericit. Daca pe mine ma face fericit o pictura foarte frumoasa, ma ajuta cu ceva lucrul acesta?
Trimiteți un comentariu