Odihneasca-se religia in pace!

Odihneasca-se religia in pace!

Exista trei modalitati in care se vor dezvolta religiile majoritare si minoritare ale acestei lumi si anume: unificare, desfintare sau cadere in desuetudine. Parerea mea este ca oricare dintre aceste modalitati ar interveni ar avea acelsi efect: obtinerea unor forme care linistesc orice constiinta si chinuie orice suflet.

Sa le luam pe rand.

1. Unificarea:

Chiar se poate ajunge la unificarea tutror religiilor? Cred ca da! Despre religiile care nu au adepti multi nici nu are rost a se vorbi pentru ca se vor supune inevitabil unui val creat de decizia religiilor cu multi adepti.

As introduce aici putin conceptul arhicunoscut de GLOBALIZARE. Este un deziderat al multora, cu prea putini adversari. Problema acestui deziderat este ca va fi pus in practica eficient si total abia cand oamenii vor fi uniti nu numai prin ganduri cu iz financiar ci si printr-o legatura sufleteasca care ii va ajuta sa accepte mai usor anumite lucuri ce intervin inevitabil prin globalizare (chestiuni culturale prin acceptanta, chestiuni transculturale etc.). Multi sustin ca globalizarea nu are nici o legatura cu ecumenismul. As vrea totusi sa amintesc aici ca acceptanta, lucru indispenssabil promovarii globalizarii, este un efect al religiei. Pentru a avea acceptanta trebuie castigata reduta religiei.

Cum se va realiza totusi aceasta unificare?

Tinand cont de faptul ca fiecare religie are directii si principii clare, sau cel putin asa ar trebui, aceasta unificare a religiilor pare a fi imposibila. Da, in masura in care putinii care mai cunosc principiile propriei religii. Nu stiu daca este o copnspiratie in spate (nu vreau sa afirm nimic in acest sens) dar cred ca singura posibilitate de a unifica religiile este de a oferi posibilitatea tuturor, chiar a celor care sunt numai de forma adepti ai uni religii, posibilitatea de a determina daca doua sau mai multe religii s-ar unii. Ce credeti ca ar sustine unul care habar nu are de religie sau nu are habar de religia sa, unul care este bombardat zi de zi cu mesaje de genul ca toti sunt la fel, si toti urmaresc binele planetei noastre, toti avem aceleasi teluri si anume sa traim fericiti, ce creseti ca ar sustine un astfel de om cadn ar veni vorba de unificare? Cred ca e la mintea cocosului ca un astfel de om s-ar prponunta pozitiv. Cum ar putea sa il afecteze cu el o unificare a religiilor cand tot ceea ce face el este sa plateasca impozitul pentru religia sa. El poate sa voteze insa. El este desprins atat cultural cat si emotionat de cel care ar sti ceea ce inseamna o unificare, nevrand sa aiba de-a face cu el, fiind prea „radical“.

Intr-o societate asa zis democratica se va vota. Aproape toti vor vota in necunostinta de cauza dar vor vota ca o obligatie civica. Nu ca o obligatie de a-si sustine religia sau principiile ei ci ca o datorie civica. Polul importantei se muta de la religie la civic, incet si subtil.

Am afirmat anterior ca nu sunt adeptul teoriilor conspirationiste dar cum poate fi catalogata aceasta spalare de creier prin media, prin literatura si filosofie post-moderna si prin oameni ai religiei seculare. Ei afirma ca trebuie sa ne acceptam ca si cum asta ar insemna ca trebuie sa fim de acord unii cu altii si intr-un final sa facem parte din aceiasi organizatie. Acceptanta nu inseamna a fi de acord, asa cum prea multi din colegii mei scriitori afirma. Victime ale acestui gen de gandire sunt multi, prea multi.

Pentru a unii toate religiile ar trebui sa apara un “mantuitor” al acestei lumi, care sa rezolve toate problemele natiunilor si indivizilor imediat (nu in timp indelungat) si care sa pretinda ca unificarea religiilor este unica solutie spre atingerea fericirii si pacii mondiale. Asa ceva nu vad exclus, desi imi imaginez ca o asftel de persoana, pentru ca ar trebui sa fie o persoana si nu un duh sau un robot (pentru ca astfel de lucuri si-au pierdut capacitatea de mai face pe oameni sa creada in ele), o astfel de persoana ar trebui sa detina capacitati foarte speciale daca mi se permite asocierea aceasta de cuvinte.

2. Desfintarea:

Este oare desfintarea religiilor o solutie pentru rezolvarea problemelor aparute recent intre natiuni diverse? Este posibila desfintarea religiilor? Daca gandim practic, acest lucru s-a intamplat cu multe religii. Au un nume dar nu mai sunt religii. Nu mai au nici un efect asupra societatii si nici asupra individului in particular. Astfel de religii sunt numai pentru linistirea constiintei. Nimic mai mult.

Este posibila, este realizabila desfintarea tuturor religiilor? Pana si unificarea tuturor religiilor este un fel de desfintare a lor.

Sunt mai multe tipuri de oameni care ar desfinta religia.

Ma gandesc aici la pseudo-politicieni care nu vad in religie decat inca un obstacol in inplinirea unor deziderate economice. Acestia nu sunt adevaratii politicieni. Istoria ne confirma ca adevarati politicieni erau foarte religiosi. Pseudo-pliticienii sunt rezultatul timpului in care traim. Nici nu cred ca mai exista politicieni. Nici nu ar mai fi alesi. Un pseudo-politician preda acceptanta ca fiind cea mai importanta lectie de viata si pune mila pentru cei defavorizati pe o treapta foarte inalta.

Cred ca religiile ar putea fi desfintate dar numai printr-o dialectica inaccesibila noua inca si prin moartea tuturor celor care inca mai se simt legati de religie. Da, si acestia sunt o specie pe cale de disparitie.

O desfintare pe fata ar crea insa acum cred destul nelinisti sociale si inca multi s-a ridica impotriva ei.

3. Caderea in desuetudine

Mi-a luat ceva timp pana sa ma decid daca aceasta categorie este sustinuta de fapte si de mersul lucrurilor in ziua de azi. Am ajuns la concluzia ca aceasta categorie este cea mai probabila. Ea nu este nici desfintare si nici unificare ci pur si simplu uitare si introducere in cartea de istorie. Daca vom ajunge in situatia aceasta, vom ajunge sa acceptam toate religiile, sa facem parte dintr-una, sa nu ne deranjeze cand cineva ridica judecati de valoare despre ea si sa devenim, intr-un cuvant, insensibili la orice ar fi legat de religie.

Fie desfintare, die unificare, mai ales insa cadere in desuetudine, acest lucru inseamna deocamdata destabilizarea lumii noastre interioare. Noi traim inca bazati pe anumite principii ale anumitor religii. Si cred ca vom trai tot timpul.

Nu mai putem nega existenta acelui altceva in afara carnei si oaselor. Stiinta sustine ca mai exista ceva dincolo de aceste lucruri. Pentru a fi insa congruenti cu astfel de descoperiri trebuie sa mai credem intr-un anumit fel de religie. Insa nu prea mult si nici prea putin. Atat cat trebuie ca sa nu intram in contradicite cu ceea ce spune ratiunea.

Am ajuns sa nu mai putem contrazice ideea ce ar exista un suflet, deci trebuie sa ne construim un esafodaj care sa sustina acest lucru. Aceasta structura pe care o construim nu poate fi desfintarea religiilor si nici unificarea lor ci cred ca cea mai interesanta solutie in acest context ar fi caderea in desuetudine a religiei. Mai este undeva acolo, intr-un ungher, ceva care ne ajuta sa nu ne contrazicem pe noi insine.

Vom ajunge sa gandim ca religia nu este importanta ci este utila pentru atingerea unor stari realxante mai repede. Din obiect principal, religia devina accesorie.

Unificare, desfintare sau cadere in desuetudine duc insa la acelasi rezultat: omul nu mai are nici un for moral sau etic sau suprauman dupa care sa-si ghideze deciziile si valorile. Totul se va conforma parerii majoritatii si relativismului situatiei.

Religia ori va disparea ori isi va pierde din putere ori va intra in coma.

As vrea sa nu puneti semnul egal intre conducatorii de acum ai anumitor religii si religie. Asta nu ar face decat sa ne dorim sa dispara religia, condusa de niste oameni vandabili si comerciali.

Religia trebuie privita aici ca un set de valori si ca o harta ce ofera directii.