Ma preocupa in ultima vreme o problematica, foarte interesanta as zice, si anume problematica romanilor care au fugit sau plecat din tara si care dupa cateva generatii prezinta probleme de adaptare. Ma refer aici indeosebi la romani penticostali care au trecut granita cu dumnezeu in geamantan. Acum se trezesc ca dumnezeul lor este asa de greu de inteles si asa de greu de adaptat. Ca sa se dovedeasca dar buni romani penticostali ei improvizeaza. Vorbesc despre penticostali pentru ca sunt unul dintre ei dar pot confirma tot din proprie experienta ca ceea ce spun se aplica ca o manusa atat baptistilor cat si celorlalte culte evanghelice. Cum improvizeaza romanii penticostali? In loc sa se adapteze mediului si nu numai, ci si cerintelor copiilor lor, acestia (romanii) adapteaza mediul in care sunt la ceea ce credeau ei despre dumnezeu acum cateva generatii.
Romanii penticostali ar trebui sa se simta vinovati ca incet dar sigur (uneori chiar rapid si sigur) isi indeparteaza copiii de biserica si de adevaratul Dumnezeu. Argumentul acesta insa nu e cel mai puternic sau convingator. Mai mult ca sigur ca oamenii despre care scriu nu vor citi aceste randuri dar in cazul in care le vor citi vor afla ca si eu ca si ei imi pun problema aceasta a copiilor lor.
Sa vorbim insa si despre alte lucruri care ma fac sa cred ca romanasii nostrii penticostali au trecut fraudulos un dumnezeu prea mic in geamantan.
Geamantanul nostru e prea mic ca sa incapa un dumnezeu de care am avea nevoie. Pentru ca nu puteam lua continutul, fiind prea voluminos pentru bagajul nostru, am luat numai formele, traditiile si siguranta ca acestea sunt destul.
Blestemat fie geamantanul nostru. Prea mic pentru un Dumnezeu asa de mare si prea mare pentru un dumnezeu asa de mic cum e cel in care credem noi uneori.
12.06.07
Inevitabil este ca Dumnezeu sa fie subiectiv limitat la propria noastra capacitate. Obiectiv insa nu e limitat de nimic. Cel mai dureros insa este cand nu numai ca il limitam la capacitatea noastra de intelegere ci il limitam si mai mult, si anume il limitam la mediul in care traim si la ceea ce am vrea noi ca El sa fie.
Este clar ca Dumnezeul in care noi vrem sa credem nu incape in nici un geamantan insa dumnezeul in care efectiv credem este unul ciopartit de putere si limitat. Limitat la ceea ce gandim noi ca ar fi corect si bine pentru El a faca. Ironia este ca El ne-a avertizat ca lucreaza cand intr-un fel cand intr-altul. Asta inseamna ca nu il putem cuprinde in formule care sa se aplice universal. Putem cel mult sa ii observam conditiile de existenta: bunatate, dreptate, mila, intelepciune etc. Pun etc. pentru a nu cadea in capcana de a incerca sa ii enumar toate atributele.
Am ales simbolul geamantanului poate dintr-un respect exagerat pentru cei care au venit in strainatate, mai ales romanii penticostali. Adevarul este ca majoritatea covarsitoare nu a venit cu nici un geamantan ci doar cu o ranita sau cu o legatura de haine si alimente. Unde sa il mai bagi pe Dumnezeu? In inima? In inima cat un purece din cauza fricii ca ne vor prinde soldatii de pe frontiere? Poate. I-ar fi placut acolo si sunt sigur ca ar fi largit-o cumva. In minte? Nu se observa prea mult pentru ca respingem orice argument, fie el si biblic, care ne zdruncina temelia gandirii noastre romano-penticostalo-preistorica.
18.01.2008
Ce e de facut? Sa-l mutam pe Dumnezeu din gemanatanul prafuit al trecerii noastre frauduloase intr-o inima noua este o solutie, dar cat de usoara este solutia aceasta? Cred ca suntem capabili de astfel de sacrificii, desi in realitate nu e un sacrificiu ci o onoare. Daca romanii penticostali au fost capabili sa treaca granita fie legal, fie ilegal, si sa isi asume riscul trairii intr-o alta cultura, inseamna ca ei sunt in stare si sa se schimbe prin puterea cerului. Problema adevarata este daca vrem cu adevarat. Vrem de pe buze dar inima noastra nu mai vrea. Si inima noastra nu ne mai apartine ci ea aprtine altor lucruri. Asa ca hai sa ne rascumparam inima din ghearele gandirii pragmatico-penticostale si sa o dam Dumnezeului care nu poate sa incapa in niciun geamantan si nici macar in portbagajul vreunei masini incapatoare.
Poate ca va continua…
Comentarii