Identitate nationala. Moralitate in politica. Altruism.
Cuvinte mari. Ne asteptam ca liderii nostrii (din orice domeniu) sa fie caracterizati de astfel de calitati.
Uitam oare de unde provin ei? Oare nu provin din "popor"?
In democratie, in aproape orice domeniu, minoritatea decide in numele majoritatii. Aceste acte decizionale sunt legitime tocmai prin faptul ca Minoritatea a fost aleasa de Majoritate. Democratia este simpla prin solutia propusa. Daca oameni alesi de majoritate ar fi dezinteresati si altruisti atunci ea ar fi solutia aproape perfecta.
Insa democratia are metehnele ei. Observam acest lucru din multiplele adjustari aduse de catre forurile decizionale din societatea de astazi. Toate aceste adjustari (eufemistic vorbind) sunt necesare din cauza elementului uman.
Elementul uman denatureaza democratia. Nu numai prin interesele personale puse deasupra celor ale poporului ci si prin incapacitatea de a cunoaste totul. Cei alesi nu sunt omniscienti. Aceasta caracteristica ii pune pe lideri intr-un carusel imprevizibil. Deciziile lor se vor baza pe statistici (greselile trecutului) sau pe trenduri (parerea specialistilor), lucruri care sunt mai mult sau mai putin bune.
Ne mai intrebam atunci ce inseamna identitate nationala? Acel ceva nestramutat si unic, caracteristic noua, tuturor. Exista asa ceva? Daca fiecare traieste pentru sine atunci ce ne identifica ca natiune? Daca fiecare traieste "egoistic" de unde poate izvori moralitate in mediile sociale si in politica?
Ce ne face unici? Poate modul in care ne satisfacem propriile nevoi. Arta prin care ii tragem pe altii in piept pentru a ne atinge telurile egoiste? Finetea cu care fentam legile si iesim nepatati din litigii? Ma gandesc ca in cazul acesta se poate observa o potriveala la nivel national. Romanii actioneaza diferit de nemti, nemtii diferit de britanici si asa mai departe. Dar toti, in functie de natiune, actioneaza la acest nivel aproape la fel
Pana la urma ce ne diferentiaza de altii, lucrul care ne face sa fim diferiti la nivel national, este modul in care dam piept vietii.
In acest sens, identitatea nationala poate fi inteleasa ca o suma de obiceiuri comune prin care romanul intelege sa se descurce in viata. Sa luam ca exemplu, mita data doctorilor. Romanul are acest obicei inradacinat in cel mai adanc colt al fiintei sale. Eram in Austria si discutam cu o persoana tratata de o boala in Viena. Totul era sponsorizat de firma sa (tot austriaca, dar cu sediul in Romania). Persoana in cauza spunea ca pana si medicii austrieci accepta mita. L-am intrebat daca a incercat sa faca acest lucru si a spus ca a facut-o desi la inceput nu au acceptat. El era convins ca daca nu ar fi facut-o acei medici nu si-au fi facut treaba. Eu nu cred (au ei austriecii alte defecte)
Cat despre moralitate in politica nu prea am multe cuvinte de spus. Este aproape inexistenta. De prea multi analisti politici e scuzata aceasta lipsa. Ei sustin ca fara jocuri politice si mici "murdarii politice" nu s-ar putea mentine in echilibru scena politica. Poate ca da, poate ca ba. Nu vreau sa calc pe nimeni pe batatura insa cred ca macar incercarea de a se face ca nu e asa ar merita. Pentru linistea noastra sufleteasca.
Am observat multe insa nu am oferit nici o solutie. Oricat de simplist ar suna, cred ca solutia suntem noi, romanii. Cred ca primul pas ar fi sa gandim colectiv. E destul de dificil in societatea noastra axata pe individ si nu pe comunitate. E nevoie de vointa si de o viziune clara a ce aceste lucruri pot aduce in viitor. Nimic rau, va asigur!
Sa traiti bine!
Cuvinte mari. Ne asteptam ca liderii nostrii (din orice domeniu) sa fie caracterizati de astfel de calitati.
Uitam oare de unde provin ei? Oare nu provin din "popor"?
In democratie, in aproape orice domeniu, minoritatea decide in numele majoritatii. Aceste acte decizionale sunt legitime tocmai prin faptul ca Minoritatea a fost aleasa de Majoritate. Democratia este simpla prin solutia propusa. Daca oameni alesi de majoritate ar fi dezinteresati si altruisti atunci ea ar fi solutia aproape perfecta.
Insa democratia are metehnele ei. Observam acest lucru din multiplele adjustari aduse de catre forurile decizionale din societatea de astazi. Toate aceste adjustari (eufemistic vorbind) sunt necesare din cauza elementului uman.
Elementul uman denatureaza democratia. Nu numai prin interesele personale puse deasupra celor ale poporului ci si prin incapacitatea de a cunoaste totul. Cei alesi nu sunt omniscienti. Aceasta caracteristica ii pune pe lideri intr-un carusel imprevizibil. Deciziile lor se vor baza pe statistici (greselile trecutului) sau pe trenduri (parerea specialistilor), lucruri care sunt mai mult sau mai putin bune.
Ne mai intrebam atunci ce inseamna identitate nationala? Acel ceva nestramutat si unic, caracteristic noua, tuturor. Exista asa ceva? Daca fiecare traieste pentru sine atunci ce ne identifica ca natiune? Daca fiecare traieste "egoistic" de unde poate izvori moralitate in mediile sociale si in politica?
Ce ne face unici? Poate modul in care ne satisfacem propriile nevoi. Arta prin care ii tragem pe altii in piept pentru a ne atinge telurile egoiste? Finetea cu care fentam legile si iesim nepatati din litigii? Ma gandesc ca in cazul acesta se poate observa o potriveala la nivel national. Romanii actioneaza diferit de nemti, nemtii diferit de britanici si asa mai departe. Dar toti, in functie de natiune, actioneaza la acest nivel aproape la fel
Pana la urma ce ne diferentiaza de altii, lucrul care ne face sa fim diferiti la nivel national, este modul in care dam piept vietii.
In acest sens, identitatea nationala poate fi inteleasa ca o suma de obiceiuri comune prin care romanul intelege sa se descurce in viata. Sa luam ca exemplu, mita data doctorilor. Romanul are acest obicei inradacinat in cel mai adanc colt al fiintei sale. Eram in Austria si discutam cu o persoana tratata de o boala in Viena. Totul era sponsorizat de firma sa (tot austriaca, dar cu sediul in Romania). Persoana in cauza spunea ca pana si medicii austrieci accepta mita. L-am intrebat daca a incercat sa faca acest lucru si a spus ca a facut-o desi la inceput nu au acceptat. El era convins ca daca nu ar fi facut-o acei medici nu si-au fi facut treaba. Eu nu cred (au ei austriecii alte defecte)
Cat despre moralitate in politica nu prea am multe cuvinte de spus. Este aproape inexistenta. De prea multi analisti politici e scuzata aceasta lipsa. Ei sustin ca fara jocuri politice si mici "murdarii politice" nu s-ar putea mentine in echilibru scena politica. Poate ca da, poate ca ba. Nu vreau sa calc pe nimeni pe batatura insa cred ca macar incercarea de a se face ca nu e asa ar merita. Pentru linistea noastra sufleteasca.
Am observat multe insa nu am oferit nici o solutie. Oricat de simplist ar suna, cred ca solutia suntem noi, romanii. Cred ca primul pas ar fi sa gandim colectiv. E destul de dificil in societatea noastra axata pe individ si nu pe comunitate. E nevoie de vointa si de o viziune clara a ce aceste lucruri pot aduce in viitor. Nimic rau, va asigur!
Sa traiti bine!
Comentarii