Poti... deci gandeste!

Noi, poetii si scriitori tineri, suntem o reactie si nu o pozitie. Ma aflu in pozitia acelora despre care vorbesc, si recunosc, nu o fac cu placere. Ne lipseste ceva iar acel ceva este un fel de coloana vertebrala, un os tare in jurul caruia sa ne construim toata structura inspiratiei noastre. Trebuie sa credem in ceva . Oricat de puternica este reactia noastra, oricat de apreciata ar fi (si aici ma tem ca noi deseori ne apreciem in functie de aprecierea altora) ea depinde de elementul la care a reactionat. Reactia are o putere parazitara. Noi reactionam la lipsa de substanta in politica sau la lipsa unei directii clare in literatura romaneasca. Nu suntem insa decat o reactie. Reactia noastra trebuie sa isi aibe bazele in ceea ce credem nu in ceea ce cred altii. Reactia noastra trebuie sa fie un rezultat al ceea ce suntem si credem. Avem nevoie de o directie clara, de un drum diferit. Reactia este intr-adevar diferita de elementul la care reactioneza dar este paralela cu el...

Pendulul penduleaza pierzandu-si propria umbra Intr-o cautare necontenita dupa propria-i esenta. Desi strabate acelasi spatiu in miscarea sa El este altundeva pentru ca si pamantul se misca. Oricat de mult ar tanji dupa regasirea-i Nu se va cunoaste decat cand se va opri Si va disparea din spatiul si timpul ce-l (stra)bate. DeDuFe Viena 12/12/07

http://www.wendyswizardofoz.com/hang2.gif Astazi m-au spanzurat cu proprile-mi cuvinte. Aceasta funie fantastica era deloc moale, aspra era ea. Invatatura de minte sa nu mai folosesc cuvinte ne-moi. Dar la ce-mi ajuta invatatura de minte? Oricum o sa mor. De cuvintele mele. Si ce-ar fi fost daca nu erau aspre? Tot funie de spanzuratoare faceau cu ele sau ma-nfosurau pana ma asfixiam? Cand o sa in-viu o sa va spun cateva. Ca sa va dau de lucru cu impletitul... funiei pentru a ma spanzura din nou. Imi place sportul acesta. Cred ca daca as fi vorbit mai mult funia era mai lunga. Deci nu am vorbit destul. Sau daca vorbeam prea mult poate mai spanzurau pe cineva alaturi de mine. Da, trebuia sa vorbesc mai mult. Ma simt singur aici atarnand intre cer si pamant, mai aproape de cer decat de pamant. Vantul asta. Nu ma lasa sa stau nemiscat si sa mor in liniste. Ma tot da intr-o parte si intr-alta. Nu mai am nici un punct fix. As fi vrut sa mor cu ce va in minte. Cu o imagine fixa. Acum...

A m impresia ca voi credeti ca sunt nebun. Vreau sa va alung orice teama. Nu sunt nebun, sufar de o boala care ma face curios voua. Si sunt asa de fericit sa fiu cu voi si sa ma intrebati si eu sa va raspund uneori. Nu sunt nebun. Imi plac lucrurile clare si dupa care sa nu ma ascund. Deci o sa spun adevarul: nu sunt nebun. Dar cu ce sa ma compar ca sa ma credeti ca nu sunt nebun? Ce ar putea sa fie punctul acela care ma va face sa ma credeti? De ce sa ma prind si cu ce sa ma compar ca sa vedeti ca nu sunt nebun? Nu prea am de ce. Totul este asa de ne-absolut. Dar asta inseamna ca pot sa fiu si nebun si ne-nebun in acelasi timp. Ah, nu am rezolvat nimic. Totusi daca as folosi o imagine din trecut in care credeati toti, poate o sa ma credeti. Nu stiu. Am observat ca trecutul este ceva despre care se vorbeste numai cu cei cu adevarat nebuni. Atunci nu o sa ma folosesc de trecut. In fond, nu sunt nebun. Poate ca pot va arat ca gandurile mele nu fac rau nimanui. Poate doar mie. D...

Astazi m-am gandit la familia mea. La mama si tata si fratii mei. Ceilalti au ras de mine. Nu am inteles de ce dar i-am intrebat. Mi-au raspuns ca familia mea nu este de fapt o familie si ca nimeni nu trebuia sa se nasca in aceasta asa zisa familie. Nu mai inteleg. Oare o familie nu este conceputa sa protejeze dragostea sotilor si spre conceperea copiilor. Mi-au spus ca nu au mai ras asa de bine demult. Familia este ceva ce de mult am uitat, mi-au mai spus ei. Putem sa facem copii si fara sa ne numim famile. Putem sa ne iubim si fara sa avem o familie. Familie este pentru ei doar un cuvant din basmele ce le povesteau bunicii. Eu ma jucam cu tata cand eram mic. Mama gatea pentru noi. Fratii mei nu erau din alte relatii. Poate d-aia sunt ceilalti asa de dezvoltati: pentru ca au avut fratii atat de diferiti de ei si au invatat unul de la altul. Ceilalti nu au tata? Sau mama? Ei imi spun ca da, cineva i-a ingrijit si i-a crescut si la fel isi vor face si ei datoria fata de societate. S...

M-au lasat din nou pe strazile orasului. Mi-au pus un semn insa, sa fiu recunoscut. Vroiam sa fiu ca ei dar ei nu ma lasa. De fiecare data cand sunt recunoscut ma simt diferit de ceilalti. Eu nu trec pe culoarea rosie. Incerca sa imi explice cineva de ce le este frica de mine. Mi-au spus ca tot ceea ce gandesc ei este perfect si ca ei nu cred ca altcineva poate sa fie fericit altcumva. Cred ca de aceea m-au oprit sa nu le mai spun ca sunt fericit daca ma lasa sa traiesc ca inainte. Ma simt iubit de natura. Oamenii sunt foarte amabili cu mine. Imi vorbesc si ma asculta. De mult nu am mai fost ascultat. M-au lasat singur dar mi-au promis ca vor asculta ingregistrarea cu mine. Sunt foarte ocupati si nu vroiam sa ii deranjez si m-am bucurat sa ma asculte cand au timp. Si eu pot face doua lucruri in acelasi timp. Umblu demult pe strazi si ma simt diferit inca. De ce nu pot sa fiu ca ei? Ce imi lipseste? Voi face orice numai sa fiu acceptat. Voi renunta la mine insumi daca trebuie. ...

Va scrie nebunul din orasul normalilor. Umblam printre oameni, ca unul oarecare, pana m-au prins. M-au intrebat de ce sunt nebun si de ce nu sunt ca ei si de ce nu port masti. Va scrie nebunul din cetatea normalilor. Pana la urma m-au prins cu vorbe si m-au legat cu sfori. Ce durere. Si nebunii simt durerea. -De ce mergi invers, m-au intrebat ei. -Cum altcumva sa merg, le-am raspuns eu, decat cum m-au invatat ai mei. -Saracii de ei, am auzit printre acei oameni. Asa deci? Si-ai tai sunt nebuni? M-au purtat pe strazi sa ma vada toti. Sa stiti ca mic fiind, am mers la circ, si ma intrebam, pesemne tot din cauza nebuniei, cum se simt animalele sa se tot uite altii la ele. Strigau ceva foarte ciudat pentru mine: „Victorie asupra istoriei, victorie asupra memoriei“. O faceau ca si cum se bucurau ca uitau ce-a fost ieri si chiar azi. Eu, nebunul, am mancat azi prea fierbinte. Maine o sa incalzesc mancarea mai putin. Mi-au strambat picioarele ca sa nu mai merg...

Nu stiu de ce dar de mic mi-a placut sa merg pe bicicleta. Din cand in cand mai merg si astazi. Cei din jur imi spun ca nu e sanatos pentru starea in care sunt. Ma simteam asa de liber cand mergeam cu bicicleta. Treceam deseori pe langa oameni mergand pe jos si ii salutam iar ei ma salutau inapoi. Nimanui nu-i era frica de mine. Erau si altii care mergeau pe bicicleta si nu rar ma intreceau. Nu faceam caz din treaba asta. Pedalam mai repede si uneori ii ajungeam. Alteori nu. Aerul imi intra asa rapid pe nari incat nici nu mai aveam timp sa simt fiecare miros in parte. Treceam pe langa unii, altii treceau pe langa mine. Uneori am voie sa ma mai dau cu bicicleta. Bicicletele de azi sunt diferite de acelea de atunci. Se spune ca sunt mai sigure. Ma bucur. Mi-e greu sa pedalez. Au pus tot felul de sarme pe mine. Devine din ce in ce mai greu si nu ma mai intrece nimeni. Toti se uita la mine. Cred ca le place cum pedalez. Totdeauna se uitau oamenii la mine. Tot mai greu s...

De multe zile ma misc si nu reusesc sa ma deplasez. Miscarile mele se realizeaza parca intr-un plan clar si delimitat. Privesc peretii camerei mele si ma intreb cat de mult si-ar dori altii sa aiba o astfel de camera, o camera din care sa nu poata iesi. Nu cred ca sunt putini aceia care si-ar dori ca totul sa inceapa si sa se termina intr-un punct. Nu cred ca, atata timp cat nu le este greu si nu sunt impinsi din exterior, vor dori vreodata sa razbata prin zidurile camerei lor. Stau si privesc zidurile frumos colorate ale camerei mele si ma uimesc pe mine insumi descoperind picturi in zugraveala alba. Am descoperit in zugraveala alba tot ceea ce am nevoie: prieteni, dusmani, munti si flori si am descoperit si pe un dumnezeu, un dumnezeu pufos di care ocupa cel mai fumos loc din camera, coltul din dreapta sus de pe zidul de nord. Cand ma gandesc unde este Nordul trebuie doar sa il gasesc pe acest dumnezeu acolo. Doctorii mi-au prescis un medicament nou. Acesta ma ajuta ...